Am auzit prima data de Outliers, carte scrisa de Malcolm Gladwell, intr-o discutie cu Tincuta Baltag. Cand mi-a zis ca trebuie neaparat sa o citesc, m-am gandit ca…bine bine o sa ma apuc de ea…uitandu-ma la cartile incepute de pe birou. M-a surprins insa determinarea cu care mi s-a recomandat sa o citesc ACUM. Curioasa de “Ce-o avea cartea asta atat de special?” mi-am reprioritizat lecturile. Prima data m-am intrebat ce vrea sa insemne “outlier” mai ales ca de un an de cand vorbesc zilnic limba engleza, nu l-am auzit folosit in conversatii. Am aflat asadar ca Outlier inseamna, in versiune tradusa si adaptata…ceva iesit din comun, ceva ce nu se incadreaza in tipar. Autorul foloseste conceptul de Outliers pentru a se referi la persoane exceptionale si care s-au remarcat printr-un succes iesit din comun. La un simplu Google search la “Outliers review” am gasit o serie de articole cu privire la carte. De aceea nu-mi propun sa descriu fiecare capitol al cartii ci doar o sa prezint cateva idei care au ramas cu mine la cateva saptamani dupa ce am terminat cartea.

Una dintre aceste idei (si intr-un fel tema principala a cartii) este rapoartarea la ‘outliers-i‘ precum Bill Gates, Beatles, etc. Pana acum am fost familiara cu doua abordari cu privire la aceste ‘exceptii’. In primul rand ca succesul iesit din comun/ genialitate reprezinta 1% talent si restul efortul si munca depusa de respectivele persoane. Apoi, aceste persoane sunt vazute aproape intr-un mod magic, niste eroi care parca ar avea puteri supranaturale, intr-o aura ‘incredibilo-fantastico- minunata’. E de ajuns sa-ti imaginezi ca te-ai intalni cu Barack Obama, Bill Gates sau vreo alta ‘exceptie’ care iti este tie pe plac, ca sa te convingi de aceasta abordare pe care mai cu totii o avem. In ambele cazuri, focusul este pe individ. Insa lui Gladwell ii reuseste sa ii dea jos de pe piedestale si sa-i analizeze; sa prezinte nu numai rezultatele acestor ‘outliers-i’ ci si contextul in care ei s-au format, oportunitatile pe care ei le-au avut. Pentru mine a fost un fel de demitizare a acestor exceptii, posibilitatea de a-mi forma o parere luand in calcul mai multe dimensiuni nu numai talentul si abilitatile acestora.

O alta idee care a facut click la mine si care se leaga bine de aceasta ‘demitizare’ si intelegere a exceptiilor tine de legatura dintre succes si origini. Gladwell sustine ca succesul pe care il avem nu vine in ciuda originilor avute ci datorita acestora. Care va sa zica Obama nu este presedintele Statelor Unite in ciuda faptul ca este ‘de culoare’ ci (si) datorita acestui fapt. Nadia Comaneci nu este o campioana olimpica in ciuda faptului ca este romanca ci (si) datorita faptului ca este din Romania. Si asta m-a pus pe ganduri. Pentru mine aceasta idee a dus la o repozitionare fata de familia mea si fata de originea mea etnica. Mereu am vazut interesul meu pentru educatie in opozitie cu faptul ca sunt tiganca. In capul meu ideea de a fii tigan si de primi recunoastere sociala nu s-au pupat nicioadata, au fost mereu in opozitie. Insa acum sunt mult mai deschisa ideii ca cele doua ‘extreme’ pot trai foarte bine una cu cealalta, ba chiar identitatea mea etnica si familia in care am crescut sa determine ceea ce am facut pana acum. In mintea mea este un super wow! Ma gandesc de-asemenea la toti romanii care au ajuns sa aiba succes atat in tara cat si in strainanate si carora le este rusine cu tara lor, ba chiar de multe ori isi ascund nationalitatea. Oare s-au gandit vreodata ca succesul pe care il au este (si) datorita faptului ca s-au nascut si au crescut in Romania?

Ce-i mai iese foarte bine lui Gladwell…este sa prezinte ce inseamna diferentele culturale, nu la nivelul de salut si stil de imbracaminte ci in profunzime, la nivelul de paternuri care duc la stiluri de lucru si performante diferite. Ce mi-a atras atentia in mod deosebit la aceasta parte este raportarea diferita la autoritate, in functie de cultura din care faci parte. Capitolul meu preferat este ‘The Ethnic History of Plane Crashes” . Este uluitor sa intelegi ca in spatele prabusirii unor avioane, nu este ceva tehnic, nu este o problema majora cu avionul, ci este de fapt rezultatul unei comunicari deficitare dintre piloti. E aproape infricosator sa citesti la ce dezastre poate duce ‘respectul’ fata de autoritate (functie, varsta sau ambele). Chiar daca, mai ales atunci cand eram copil, am intuit cum stau lucrurile cu pronumele de politete, abia dupa ce am citit Outliers am inteles cu adevarat cat de puternic este si ce distanta in procesul de comunicare poate crea. Fa doar un simplu exercitiu de imaginatie si spune-i unui profesor pentru care ai un mare respect ‘tu’ in loc de ‘dumneavoastra’. Ce observi? Outliers mi-a deschis ochii si m-a facut sa reflectez la modul in care ne rapoartam la ‘autoritate’ nu numai de dragul filosofatului ci si pentru ca este un subiect extrem de important mai ales pentru societatea moderna; o tema, o paradigma care necesita schimbari si despre care o sa vorbesc separat, intr-un articol viitor.

La sfarsit, Gladwell vine cu o descriere a ‘exceptiilor’ care practic sumarizeaza cartea: ‘They are products of history and community, of opportunity and legacy. Their success is not exceptional or mysterious. It is grounded in a web of advantages and inheritances, some deserved, some not, some earned, some just plain lucky- but all critical to making them who they are. The outlier, in the end, is not an outlier at all.’

Outliers nu este o carte ‘grea’ si nici lunga; in schimb este o lectura menita sa te puna pe ganduri si sa-ti schimbe pe nesimtitte paradigmele prin care vezi viata.  Mie mi-a schimbat modul in care ma raportez la ‘Outliers-i’, m-a facut sa inteleg ca exista o legatura intre origini si succes si, mai mult de-atat, m-a facut sa ma gandesc foarte serios la cum influenteaza raportarea la autoritate eficienta comunicarii.

Daca recomand Outliers? Asta cu siguranta! Si cu certitudine merita sa te ocupi de carte chiar ACUM! Spor la citit!