Despre reusite si esecuri
01/14/2011
Joi, 6 ianuarie, s-a desfasurat Gala LSRS - Liga Studentilor Romani din Strainatate. M-am bucurat cand am aflat ca sunt printre finalisti la premiile pentru excelenta academica. Am fost si mai onorata atunci cand, impreuna cu alti studenti romani, am fost pe scena la Palatul Parlamentului, obtinand Mentiune Speciala pentru Studentul Roman din USA. Mi-am revazut colegii si prietenii si am cunoscut alti tineri curiosi sa afle cum e “la scoala in America”. Am primit multe felicitari si urari de bine; probabil asa se explica cum de in lift, in drum spre casa, am raspuns la “Buna seara!” cu multumesc.
Acest eveniment (ajutata fiind si de jet-lagul care nu ma lasa sa dorm) e un bun prilej sa dau inapoi filmul si sa ma gandesc la parcursul meu academic si personal. Nu ma gandesc la realizarile si reusitele mele (unele pot fi gasite printr-un simplu google search) ci la esecuri si momente extrem de dificile, cand premii, burse, studiat in strainatate pareau realizari aproape imposibile. Am in minte doua astfel de situatii: cand am picat licenta la facultatea de Psihologie si cand aproape ca m-am exclus din societatea romaneasca din cauza originilor mele tiganesti.
Mi-a fost greu sa vorbesc despre faptul ca am picat licenta. Cu amaraciune, i-am povestit prietenei si colegei mele, Diana Constantinescu, care pe-atunci abia se intorsese de la studii din New York. S-a uitat la mine cu seninatate si mi-a dat de inteles ca nu i se pare ceva grav. Faptul ca picasem licenta era in continuare o experienta neplacuta, insa povara esecului s-a diminuat. Apoi i-am impartasit (ei si prietenilor apropiati) ca sunt de etnie roma. Prieteni ca ea mi-au dat aripi. Mentori extraordinari m-au sprijinit si mi-au dat incredere. Cateva luni mai tarziu am luat 10 la licenta si dupa un proces lung si anevoios, mi-am acceptat si valorizat identitatea etnica roma.
Acum studiez la Vanderbilt University, la cea mai buna scoala de educatie din US - Peabody College. Este un loc extraordinar de invatare, iar profesorii cu care lucrez sunt excelenti. Fac un master pe politici educationale, insa iau cursuri si la scoala de business. Scriu (google search din nou
) si fac balet. Imbin partea teoretica la Vanderbilt cu cea practica in New York (de data asta va scutesc de google search
http://cristiana.info/state/new-york-time-ii/). Mi se potriveste de minune aceasta abordare multidisciplinara si pe zi ce trece ma conving ca avem nevoie de cunostiinte (si de conexiuni intre ele) din mai multe domenii, astfel incat sa fim mai bine echipati pentru a rezolva cu succes problemele din ce in ce mai complexe din prezent.
Lucrurile acestea pareau de neimaginat cu o licenta picata si aproape excluzandu-ma din societatea romaneasca. Si probabil ca ar fi fost imposibile daca nu as fi invatat sa ma raportez diferit la esecurile avute (care, cu usurinta, ne pot strivi stima de sine, ne fac sa parem neinsemnati si ne ingusteaza orizonturile). Am invatat de-asemenea sa fiu atenta la reusite (care, pe de alta parte, ne pot “impana” ego-ul si cu aceeasi usurinta ne fac sa avem o parere prea buna despre noi). Insa raportarea diferita la esecurile si reusitele noastre, intelegerea lucrurilor dintr-o perspectiva noua, nu se face batand din palme sau (doar) visand cu ochii deschisi, ci prin cunoastere si experiente variate. Faptul ca studiez politici educationale ma face sa inteleg ca a esua intr-un sistem de invatamant subred, cu politici educationale neadecvate poate fi, in unele cazuri, premisa catre succes si inovatie (eh, parca a mai meritat “efortul” de a pica licenta
). Expusa fiind la un mediu multicultural si interactionand constant cu oameni din toate colturile lumii, ma simt norocoasa cu originile mele, gasind multe similaritati cu diferite alte culturi.
Poate ca experienta mea este un motiv (in plus) sa va uitati cu alti ochi la ceea ce considerati esecuri si defecte personale, parti cu care va e greu sa va impacati, indiferent daca e vorba de etnie, tara, educatie, cariera, conditie sociala, modul in care aratati etc. Va doresc, ca apoi, sa aveti curajul si forta sa vi le asumati si sa le transformati in cele mai frumoase reusite si in cele mai nobile calitati!
Anca said,
January 14, 2011 @ 6:05 pm
imi place claritatea si detasarea cu care ai expus evenimentele! Bravo!
Ne auzim curand
Irina said,
January 16, 2011 @ 3:55 am
Felicitari Cristiana pentru un articol extrem de bine articulat. Sunt bucuroasa ca ai obtinut premiul mentionat de tine in cadrul Galei LSRS si e foarte important pentru toti tinerii romani sa inteleaga faptul ca drumul catre succes si excelenta nu e pavat cu margaritare, ca exista dificultati care trebuie depasite si ca esecul este si el o parte a progresului…
Cristina said,
January 17, 2011 @ 4:49 am
Cat adevar in cuvintele tale si claritate in exprimare. Este o placere sa-ti citesc blog-ul!
Cristina S said,
January 18, 2011 @ 8:42 pm
mmm, imi amintesc cand eram copil, in Craiova, eram atat de dezamagita ca parintii mei erau doar…romani. Nu era nici un mix de culturi in familia mea, de care sa fii stiut, nici o istorie a mai multor generatii. Intr-o zi cineva ma intrebat daca sigur “sunt de-a lor”, daca nu cumva sunt tiganca, pentru ca nu seman cu nimeni din familie, am o culoare mult mai inchisa. That´s when it clicked. Aha, deci e posibil sa fie un mix in familie, dar despre care s-a uitat, de atunci mi-am spus ca sigur stra<stramosii mei trebuie sa fii fost in parte tigani si sa fii venit din alt context cultural. Mi-am spus ca e adevarat si mi-a placut.
M-am mutat in Germania si am trait intr-un mix etnic -cultural “actual si constient”, am calatorit si m-am intors in Romania ca sa vad trasaturi ale fetei si forme ale corpului care amintesc de multe zone ale globului :):)
Imi plac muuullltttt scrierile tale, Cristiana :):)
b said,
January 18, 2011 @ 10:33 pm
one word (ok, 2 : ): Ce frumoos : )
Cosmin said,
January 3, 2012 @ 1:52 pm
Tu ai stiut de dinainte de 6 ianuarie ca o sa fii premiata ? Ca eu doar am primit mail in care sunt invitat la gala, dar nu stiu daca sunt premiat sau nu. Presupun ca nu. Poti sa imi dai add pe mess daca e.