De curand am aflat ca Diana Constantinescu se afla printre finalistii pentru Studentul Anului la Gala Premiilor in Educatie. A urmat o explozie de emotii si doar faptul ca eram in biblioteca m-a oprit sa nu tip de bucurie. Sa-i scriu un mesaj sau sa postez un scurt comentariu mi s-a parut prea putin pentru cat de mult inseamna Diana pentru mine, asa ca m-am decis sa (va) scriu despre ea.

Pe Diana Constantinescu am cunoscut-o in timpul facultatii, in mediul asociatiilor studentesti. Cateva luni mai tarziu (in 2006) ne-am reintalnit pe meleaguri americane, un mediu nou pentru amandoua. Eu eram in US pe timp de vara, iar ea obtinuse o bursa Soros si urma sa studieze un an in New York. Vizita pe care mi-a facut-o la Baltimore (unde locuiam pe-atunci) ne-a dat ocazia sa ne cunoastem mai bine. Discutiile cu ea au ajuns direct la sufletul meu si m-au apropiat de Diana intr-un mod foarte special.

La sfarsitul verii eu m-am intors in Romania si cat timp ea a fost in US i-am citit blogul despre viata de student in New York. Experientele ei erau atat de frumoase si totusi atat de departe! In urmatoarea vara (2007) Diana s-a intors din State si aveam multe sa ne povestim. Ea era clar unul dintre cei mai buni studenti din Romania (bursele Soros sunt extrem de competitive), iar eu eram exact la polul opus: picasem licenta si eram intr-un mare impas. Modul in care m-a asigurat ca nu e mare scofala mi-a luat povara de pe umeri.

Am putut astfel sa ne concentram pe lucruri care contau cu adevarat, si-anume ca amandoua vroiam sa facem ceva valoros in Romania. Lucrurile s-au lipit frumos intre noi, atat de frumos, incat am creat ceva impreuna. Am pornit la drum cu viziuni asemanatoare si am transformat o idee intr-un proiect, pe care l-am coordonat impreuna, completandu-ne reciproc. Dianei ii placea sa lucreze pe partea interna, iar eu eram mai mereu pe teren, cunoscand mentori care sa ne ghideze. Ea ma admira pentru usurinta cu care eu interactionam cu oamenii, eu ma minunam de rigurozitatea cu care ea scria si pregatea lucrurile in cel mai mic detaliu. Diana imi cumpata entuziasmul, nu pentru a-l micsora ci prin a-l face realist, facandu-ma atenta la deadline-uri si la faptul ca e important nu numai sa dream big, dar si sa inteleg cat timp mananca lucru in detaliu, cel care determina calitatea unui proiect.

Pentru aproape doi ani am lucrat cot la cot ore-n sir, in weekend-uri, vacante si sarbatori. Visam la acest proiect dimineata la pranz si seara. Proiectul a crescut sub ochii nostri si a devenit din ce in ce mai puternic. Acest proiect s-a numit initial Practicing Experience in Education Program si-apoi (cand ni s-a alaturat si Simona Iftimescu si alti prieteni si studenti exceptionali) s-a transformat in organizatia LEAP. Chiar in aceste zile, sub egida LEAP, se desfoara Zilelele Educatiei Non- Formale, eveniment care aduce la un un loc zeci de profesionisti si sute de studenti.

In tot acest timp, am ajuns sa o cunosc pe Diana foarte de-aproape. A facut doua facultati in acelasi timp, a studiat un an la Bard College in New York, in Berlin si si-a facut masterul in Londra la UCL. Cand am aflat ca s-a apucat si de Drept…m-a facut paf. Diana este foarte desteapta si constiincioasa si pe partea academica nu numai in zona activitatile extra-curriculare. Ea se vede uneori ca un student tocilar. Cu toate ca ar putea sta cu orele in biblioteca, eu o vad mai degraba ca o tipa foarte cool. Cand poarta geaca de piele si-si pune ochelari de soare arata ca un pop-star (al lumii academice ) super indragit de tineri. Frumusetea ei, stilul elegant si felul carismatic te face sa o placi si sa vrei sa ajungi ca ea atunci cand o sa cresti mare.

Diana nu este numai foarte desteapta si cool, dar are si un suflet mare si o fire nobila. Stie cum sa fie alaturi de oameni intr-un mod dezinteresat. E genul acela de sprjin pe care-l face discret, fara sa o stie prea multa lume. Nu e deloc genul care sa iasa in fata doar de dragul vizibilitatii, ci din contra are detasarea specifica filosofilor si prefera sa-si faca treaba in liniste. Asta nu o impiedica sa fie constienta ca are ceva valoros de spus si de oferit.

In vara ne-am revazut si ne-am saturat de vorba. De data asta eu studiam in Statele Unite si ea locuia in Romania. Ne-am bucurat impreuna pentru succesul LEAP si pentru ca noua echipa isi face atat de bine treaba. Am descoperit cu placere o Diana si mai complexa si sofisticata. Intre timp (vreo doi ani) ea se simte mai confortabil sa se duca “pe teren” si sa comunice cu oamenii, parte pe care o admira la mine. In schimb, eu mi-am dezvoltat partea de cunoastere academica, pe care o asociam cu “zona Dianei”. Amandoua aveam ceva din personalitatea celeilalte, parte pe care am explorat-o in contextul potrivit.

De multe ori cand ma duc in NY ma gandesc la blogul ei din studentie, pe care l-am citit cu atata admiratie in Romania. Imi amintesc cu drag cat de mult mi-a influentat anii de facultate si de cat de frumos ne-am dezvoltat impreuna. Faptul ca o cunosc pe Diana e ca un parfum bun pe care l-am avut pe haine, pana cand mi s-a impregnat in minte si-acum il port cu mine oriunde m-as duce.

Diana Constantinescu, Studentul Anului la Gala Premiilor in Educatie, ar reprezenta cu siguranta o recunoastere bine-meritata pentru ea. Dar asta ar fi o doar mica parte. Premiul ar fi obtinut de ea, dar nu ar fi pentru ea. Castigul ar fi in primul rand pentru studentii care s-ar dezvolta avand-o pe Diana ca model. Ea ar sti cum sa vada potentialul in acesti tineri, dincolo de aparente - fie ca e vorba de succes sau esec - sau aspecte mai mult sau mai putin glamorous. S-ar uita direct la partea lor cea mai valoroasa si apoi i-ar sprijini sa faca tot ce le sta in putiinta sa o aduca la suprafata.

P.S. Gala Premiilor in Educatie are un sistem de vot on-line si daca vreti sa o votati pe Diana Contanstinescu la Studentul Anului, o puteti face la urmatorul link: http://www.premiileineducatie.ro/gpo/finalist/constantinescu-andreea-diana/ (inainte trebuie creat un cont care apoi trebuie activat - e destul de simplu). Am vrut sa va anunt, pe voi cei care cititi acest articol, de aceasta posibilitate insa nu as vrea ca gestul meu sa fie interpretat ca “am scris ca sa o votati”. Imi doresc de foarte mult timp sa scriu despre Diana si acest eveniment, important pentru ea, a fost acel impuls care a dat frau liber cuvintelor.